Mereu mi-a fost frică de singurătate.
Târziu mi-am dat seama că de fapt, mi-era frică de mine, aşteptând 'întotdeauna' pentru omul care să îmi dea răspunsuri la întrebările pe care nu aveam curaj să le spun cu voce tare.
Acum sufăr de o nesiguranţă acută cu manifestări pasive în realitate.
Trăiesc cu speranţa că va trece, şi odată cu ea şi nepăsarea nesiguranţei.
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu