Poezia

Cât de greu poate fi să priveşti în ochi propria ta imagine în oglindă şi să spui sincer, din toată inima, « te iubesc ! » ?

Cum ar fi dacă tot ce te înconjoară ar fi imaginea în oglindă a tuturor aspiraţiilor pe care le nutreşti în fiecare zi şi a fiecărui gest pe care îl faci, voluntar sau involuntar ?
Imaginea ta.

Poate ai dori să blamezi natura, ori pe Dumnezeu pentru faptul că nu ai devenit exact ceea ce visai să ajungi, când erai copil ; ori poate insatisfacţia primează atunci când raportezi realitatea la propriile idealuri.

Mulţi oameni, de pretutindeni, afirmă fără cea mai mică reţinere că nu trăiesc viaţa pe care şi-o doresc, iar eu nu pot înţelege de ce cu toţii visaţi să aveţi tot ceea ce vă doriţi, în timp ce nu depuneţi nici cel mai mic efort pentru a vă dori ceea ce aveţi…
Cu toţii venerăm perfecţiunea, în timp ce îi atribuim un rang înalt, o aşezăm pe un piedestal infinit de îndepărtat, ce nu poate fi atins…

« Nu iubi ceea ce este perfect, ci ia ca perfect ceea ce iubeşti. »

E atât de simplu să ne jucăm cu cuvintele…Inima mea tresaltă de bucurie, când îmi dau seama câtă substanţă energetică există intr-un singur sunet…
Poezia este cea mai profundă muzică.

Un instrument muzical poate crea o lume paralelă, poate schimba în totalitate ambianţa spaţială a unei încăperi, însă cuvântul…Numai şi numai poezia poate schimba sufletul.
Numai cuvântul comunică într-adevăr, dincolo de spaţiu şi timp, cu muzica.

În era tehnologiei, muzica este pista de evadare a tuturor.

Pista de evadare a marilor clasici ; aceştia, înmărmuriţi în nostalgia trecutului, se încătuşează în lumea amintirilor, prin singurul instrument care încă mai poate produce vibraţii în organismele lor, trădate de propria uitare : muzica.

Pista de evadare a generaţiei ‘pro’ ; tinerii pentru care noţiunea de ‘contra’ înseamnă inadaptabilitate, război şi respingere, acceptă fără tăgadă, orice formă de evadare din exhibiţionismul sub orice formă, care afectează masele sub orice critică.

Muzica este astăzi, însăşi pista de lansare a speculanţilor. Descompusă, degradată şi adaptată ‘gusturilor fine’ ale necunoscătorilor de artă, muzica este astăzi ceva banal şi cât se poate de comercial.

Bineînţeles, nu sunt un cunoscător. Însă realitatea îmi spune că Muzica este pe cale de dispariţie. Aşadar lansez un apel către cei mai pricepuţi decât mine : SOS !
Păstraţi muzica !!!

Iar pentru cei mai puţin pricepuţi care, la fel ca şi mine nu sunt înzestraţi cu talent muzical, am o altă soluţie :
Cultivaţi poezia !